Nanomedicina

Intr-o lume in care afectiuni cronice (precum cancerul, Parkinson, Alzheimer, afectiunile cardiovasculare, bolile mintale, bolile psihice in randul carora depresia ocupa primul loc) dau tot mai mult de furca medicinei actuale, nanomedicina vine cu maniere de tratament noi, care pot raspunde la bolile atat de sofisticate existente azi. Nanomedicina incearca, deci, sa furnizeze instrumente revolutionare de diagnosticare si tratare a bolilor.

Ce este nanomedicina?

O definitie simpla a nanomedicinei ar fi ca este aplicarea in domeniul medicinei a nanotehnologiilor cu scopul de a mentine sau imbunatati starea de sanatate a populatiei prin utilizarea de cunostinte asupra organismului uman la nivel molecular. Stim cu totii ca nanometrul, in sistemul metric de masurare, reprezinta o miliardime dintr-un metru. Definitia, data de Consiliul Medical al Fundatiei Europene pentru Stiinta, descrie nanomedicina ca fiind stiinta si tehnologia diagnosticarii, tratarii si prevenirii bolii si traumatismelor, a reducerii durerii, a mentinerii si imbunatatirii sanatatii umane prin folosirea instrumentelor si cunostintelor despre organismul uman la nivel molecular.

La nivel medical, in prezent suntem in situatia in care instrumentele utilizate sunt capabile sa detecteze bolile doar la nivel microscopic, adica inntr-un stadiu in care boala deja exista. Instrumentele folosite de nanomedicina sunt capabile sa detecteze bolile in stadiul incipient al acestora, sa le trateze la nivel molecular, permitand medicilor sa trateze boala in originea ei, eliminand sau inlocuind tesutul afectat. Se vor putea obtine tesuturi artificiale si inlocui organe afectate precum rinichi, plamani, nervi.

Nanomedicina se va putea aplica in preventia, diagnosticarea, monitorizarea bolilor inca din faza uterina, regenerare celulara si osoasa, inlaturarea unor semne ale imbatranirii, vindecarea diabetului zaharat, ajutarea celulelor stem adulte sa devina neuroni functionali in creierul afectat, reconstructia tesului cardiac afectat sau curatarea de colesterol a arterelor, controlul convulsiilor in copilarie, controlul membrelor, chirurgie) tratamentul oncologic – tratarea cancerului.

Exista si anumite riscuri cu care vine nanomedicina. In primul rand este vorba de abordari etice si legale ale utilizarii acestui tip de medicina, aspecte legate de toxicitate, stabilitate pe termen lung, dar si in legatura cu deseurile aparute in urma utilizarii nanodispozitivelor, sau de cele lasate in urma crearii nanomaterialelor care pot fi extrem de periculoase. Fiind foarte usoare, acestea pot pluti in aer si patrunde in celulele vegetale si animale, provocand efecte inca necunoscute. Si vom putea vorbi de un nou tip de poluare, si anume nanopoluare.

Mai apare si riscul nanotoxicitii, nanoparticulele nefiind gasite in natura, si este posibil ca organismele vii sa nu dispuna de imunitate fata de acest tip de toxicitate. De asemenea, pot produce modificari genetice la nivelul ADN-ului, ducand chiar la moartea celulara. In plus, se pot dezvolta arme biologice si chimice, ducand la adevarate catastrofe la nivel social. Se va putea imbunatati si capacitatea de supraveghere prin intermediul nano-senzorilor, lucru care poate aduce si imbunatatiri, dar si intruziune fara precedent in viata privata.