Ceaiul de fructe de padure

Ceaiul de fructe de padure este folosit pentru alintarea papilelor gustative, astfel avand, fireste, si un rol in binedispunerea consumatorului. Acest ceai este delicios fierbinte sau rece in orice moment al zilei.

Pentru ceaiul de fructe de padure se folosesc ingrediente precum mure, zmeura, afine, flori de hibiscus si bucati de mar salbatic si macese.

Spre deosebire de alte varietati de ceaiuri, ceaiul negru sufera o oxidare completa dupa ofilirea, uscarea si rasucirea fructelor. Acest fapt face ca acest ceai sa aiba un gust extrem de puternic, consistenta si aroma.

Ceaiul negru de fructe de padure este usor dulce, suculent.

Modul de preparare a infuziei de fructe de padure este urmatorul:

– se pune apa la clocotit;

– se pune in ibric cate o lingurita din fructele de padure uscate pentru fiecare ceasca;

– se toarna apa fierbinte in ibric si se lasa acoperit de la 3 la 7 minute.

Cu cat este mai lunga perioada de infuzie, cu atat este mai puternic gustul ceaiului.

Chiar daca laptele si un strop de zahar sporesc gustul acestui ceai, este permis ca acesta sa se bea si imediat chiar si fara a adauga nimic. O alta metoda de consum este “la rece”. Bolul care contine ceaiul poate fi pus intr-un vas mai mare cu apa rece, in care se pot pune cuburi de gheata dupa ce ceaiul din bol s-a racit.

Ceaiul de fructe de padure ajuta la digestie si induce o relaxare placuta. Daca este consumat rece vara, reduce senzatia de sete. Poate fi consumat chiar si de catre copii datorita cantitatii considerabile de vitamine.

O reteta delicioasa ce poate fi preparata de oricine doreste sa se desfete din aceasta aroma:
– se pregateste un bol de ceai fierbinte pentru 6 persoane, de exemplu;
– putin sirop de ciocolata;
– suc de cirese amare;
– frisca;
– ciocolata rasa;
– cirese amare.

Pentru preparare se amesteca ceaiul cu sucul si siropul intr-un vas. Se amesteca bine, iar apoi se adauga frisca, bucatile de ciocolata si ciresele.

Infuzia de fructe de padure se poate prepara si din fructele stafidizate la soare. Anumite retete cer ca temperatura apei sa fie de 70 de grade, masurata cu un termometru de bucatarie, aceasta in cazul in care zaharul a fost adaugat anterior prepararii infuziei. Medicina populara ii atribuie proprietati sudorifice, sedative si relaxante.

Vara poate fi pregatita chiar o cantitate mai mare si tinuta intr-un vas la frigider pentru a se consuma rece. Este o bautura placuta, capabila sa indulceasca si sa parfumeze serile.